Cetea, com. Galda de Jos, jud. Alba
Punct: La Pietri
Cod sit: 4393.01
Autorizaţia de cercetare arheologică preventivă nr. 91/2005
Colectiv: Cristian I. Popa (Univ. Alba Iulia), Cristinel Plantos (MNUAI), Radu Totoianu, Ovidiu Ghenescu (MM Sebeş)

Dacă în primii doi ani ai proiectului de cercetare arheologică a complexului de situri de la Cetea-La Pietri investigaţiile au urmărit să acopere un areal cât mai larg, pentru a identifica şi verifica dinamica locuirilor umane de pe Valea Cetii şi Valea Cetiţei1, în campania din anul 2006 atenţia s-a axat doar pe continuarea săpăturii în necropola tumulară de la începutul epocii bronzului.
Reamintim faptul că intervenţia arheologică de specialitate a fost impusă de braconajele repetate semnalate în perimetrul siturilor concentrate în zona numită generic La Pietri care în ultimii doi ani au condus şi la afectarea arealului de înmormântări din locul numit Picuiata.
Necropola tumulară preistorică de la Cetea-Picuiata a fost investigată pentru prima oară de către K. Herepey, de la Muzeul Aiud, acum mai bine de un secol. Din săpăturile acestuia se mai păstrează două căniţe aparţinând Bronzului timpuriu ce făceau, cu siguranţă, parte din inventarul funerar al unuia sau mai multor morminte2. În anul 1985, I. Glodariu, H. Ciugudean şi V. Moga vor recupera din mantaua unuia din tumulii de aici, parţial distrus (cel mai probabil tumulul cercetat de noi) un mormânt de incineraţie, atribuit culturii Wietenberg3.
În anul 2004 a început abordarea pe cale sistematică a unuia dintre tumulii necropolei, singurul vizibil azi pe teren, tumul notat de noi cu T I. Construcţia funerară (dimensiuni păstrate: cca. 9 x 1 m) a fost ridicată pe şaua ce porneşte dinspre piatra numită Picuiata. Din punct de vedere metodologic, tumulul a fost abordat prin împărţirea sa pe patru cadrane, cu martori în cruce orientaţi pe punctele cardinale. În primele două campanii a fost dezvelită întreaga manta de piatră a movilei, iar după dezvelirea acesteia săpătura s-a adâncit în mod egal pe întreaga suprafaţă, fiind descoperite două morminte secundare sigure (M 1 şi M 2), fără inventar, formate din oase adunate “pachet” între bolovanii mantalei. În cadranul de SE la marginea tumulului, afectată de drumul modern au fost descoperite numeroase oase umane deranjate. Prezenţa a două cranii ne-a determinat să credem că acestea aparţineau tot unor înmormântări secundare practicate în marginea mantalei. Unul dintre acestea (M 3) mai păstra în poziţie anatomică oasele capului şi cele ale picioarelor unui copil depus, probabil, în poziţie chircită. M 4, aflat lângă M 3, aproape de martorul de sud, se continua sub mantaua de bolovani. În mantaua tumulului au fost observate şi intervenţii din epoci diferite (dacică, romană şi postromană) care au penetrat-o la mari adâncimi.
În anul 20064 cercetarea sistematică a tumulului a continuat în toate cele patru cadrane, fiind finalizată complet în cadranul de SE.
Pentru dezvelirea integrală a M 4, surprins în campania din 2006, a fost demontată mantaua de bolovani şi a fost tăiat martorul de sud până la m. 1,70. Astfel s-a putut constata că oasele craniene ale M 4, bănuit de noi ca ilustrând un mormânt secundar aparţineau, în realitate, unui individ tânăr, cel mai probabil, judecând după oasele bazinului, de sex feminin. Scheletul a fost înhumat exact pe direcţia E-V, însă lipsa multora dintre oasele mâinilor, cât şi a lipsei totale a oaselor picioarelor nu îi ştim dacă era sau nu chircit, aşa cum pare probabil. Poziţia sa stratigrafică ne indică cert o înmormântare realizată înainte de ridicarea mantalei de bolovani. Singura piesă de inventar descoperită este un pandantiv de gresie găsit între oasele bazinului, la – 0,70 m, zonă în care au apărut şi bucăţi de cărbune.
La o distanţă de cca. 0,40 m NE de M 4 s-a conturat, începând cu – 0,80 m, o altă înmormântare ce s-a adâncit până la – 1,00 m, notată de noi cu M 5. În acest caz ne aflăm în faţa unei înmormântări triple, formată din doi indivizi maturi (probabil bărbat şi femeie) aflaţi în poziţia “îmbrăţişaţi pe la spate”, la picioarele cărora se afla scheletul unui copil. Cei doi indivizi maturi erau sprijiniţi pe laterale de câte un bolovan fixat în zona trupului. Copilul avea ca inventar funerar o cană de culoare neagră, fără decor, căreia îi lipseşte partea superioară, aşezată la cap, lângă care a fost identificată şi o mică piesă de cupru puternic oxidată care s-a dezintegrat la ridicare. Scheletele de maturi erau lipsite de inventar, cu excepţia unei pietre şlefuite sumar, de forma unei mingi de biliard, care a fost găsită sub capul individului de sex masculin.
Un alt mormânt (M 6) a apărut în martorul de V, sub mantaua de piatră, părţi din acesta, înhumate fără conexiune anatomică, fiind dezvelite atât în cadranul de NV cât şi în cel de SV; este lipsit de inventar funerar. În cadranul de SV, de asemenea sub mantaua de bolovani, înainte de încheierea campaniei de anul acesta a fost dezvelit parţial un al mormânt de inhumaţie (M 7) ce urmează să fie cercetat pe viitor.
În cadranul de NE nu a fost descoperită încă nici o înmormântare, însă aici, sub mantaua superioară a tumulului a apărut, acoperită de un strat de pământ, spre martorul de est, o altă “manta” din bolovani de mari dimensiuni ce nu a fost îndepărtată în totalitate. Bănuim că această amenajare de piatră acoperă mormântul central, încă nedezvelit. Semnalăm însă prezenţa unor oase umane apărute izolat printre aceşti bolovani.
În relaţie cu înmormântările practicate la începutul epocii bronzului menţionăm şi o serie de descoperiri apărute în diferite puncte, după demontarea mantalei de piatră. În cadranul de SE, în martorul sudic, la o distanţă de 0,60 m de M 4 a fost găsit fragmentul unui vas cu “manşetă”, prevăzut sub buză cu o tortiţă. Fragmentele unui vas cu Trichterrand au apărut în cadranul de SV, sub M 1/2005, însă fără nici o legătură cu înmormântarea. Bronzului timpuriu îi mai pot fi atribuite şi două fragmente ale unor piese de cupru (bronz ?) care ar putea aparţine unor pandantive de tipul Brillenspirale, două vârfuri de săgeată frumos retuşate din silex şi un fragment de Krummesser.
O serie de descoperiri atestă, şi în acest an, o serie de intervenţii în structura tumulului, ulterioare Bronzului timpuriu. Amintim aici un obiect de fier găsit în cadranul de NV, într-o mică alveolare, penetrând depunerile Coţofeni, un fragment ceramic lucrat la roată apărut în cadranul de NE printre bolovanii mantalei, ce se poate data larg în sec. III-IV şi fragmentul unui vas medieval apărut în martorul de sud.
În acest moment se pot aprecia încheiate cercetările privitoare la construcţia funerară în cadranele de NV şi SE, ultimul cercetat complet până la solul steril din punct de vedere arheologic. Situaţia surprinsă, deocamdată, în aceste cadrane ne indică faptul că înmormântările amintite până acum, exceptând pe cele din mantaua tumulului, au fost practicate, aşa cum semnalam încă din 2004, peste un nivel de depuneri Coţofeni. Natura acestor depuneri rămâne de lămurit la cercetarea integrală a obiectivului. Remarcăm însă numărul mare de vetre descoperite (patru la număr până în prezent) aflate la mică distanţă una de alta, în anul acesta fiind identificate resturile unei vetre şi în cadranul de SE. Tot în acest cadran a fost cercetată parţial şi o groapă în care au fost descoperite fragmente ceramice Coţofeni III, alături de o unealtă de os şi o rotiţă întreagă de cărucior ornamentată cu un decor incizat în formă de cruce. O imagine mai completă asupra depunerilor Coţofeni ne-a oferit cercetarea din anii 2004-2006 în cadranul de NV, unde după demontarea construcţiei funerare au apărut trei vetre învecinate, una făţuită, una cu gardină şi o alta ridicată pe un pat de cioburi. Imaginea este completată de descoperirea şi cercetarea parţială, în cadranul de SV, a unei mici gropi de formă circulară în care alături de ceramică Coţofeni III au fost găsite seminţe de cereale carbonizate. Distribuţia şi caracterul acestor complexe iasă din şabloanele specifice unor structuri de habitat. Aceste observaţii cumulate cu lipsa unui strat de cultură Coţofeni aferent pe Picuiata (aşa cum au dovedit-o cercetările din anul 2005) ne sugerează, mai degrabă, interpretarea acestor vestigii ca rezultat al unor posibile depuneri de cult Coţofeni care s-au concentrat doar pe şaua pietrei. Peste aceste depuneri, la începutul epocii bronzului a fost ridicată necropola tumulară. Privind astfel lucrurile ne-am afla în faţa unui loc consacrat pentru practici rituale în timpul culturii Coţofeni ce-şi va păstra acest atribut şi în Bronzul timpuriu, folosit însă ca arie de înmormântări.
În momentul de faţă se pot face câteva aprecieri generale privitoare la structura construcţiei funerare, care probabil se vor adeveri şi în campaniile viitoare. Amenajarea tumulului s-a realizat peste depunerile (de cult ?) Coţofeni. Pe nivelul cel mai de jos al amenajărilor funerare, ce corespunde părţii superioare a depunerilor Coţofeni, puternic deranjate de aceste intervenţii (dovadă bogatul material Coţofeni descoperit pe întreaga suprafaţă a movilei, la toate adâncimile) au fost practicate o serie de înmormântări de inhumaţie care prin forma care o trasează în cadranele de sud ale tumulului închid un arc de cerc, formând un “ring” de morminte ce înconjura zona centrală în care bănuim existenţa mormântului principal. Pe baza relaţiilor stratigrafice ale acestor înhumări putem aprecia că ele sunt contemporane între ele, dar şi cu înmormântarea principală. Este greu momentan, în lipsa unor expertize a oaselor umane să afirmăm dacă în acest caz se poate vorbi sau nu de sacrificii realizate cu prilejul înmormântării individului din zona centrală, pentru care a fost ridicată întreaga construcţie funerară. Totuşi impresia pe care ne-o lasă observaţiile cumulate până în prezent susţin un astfel de sacrificiu al unor “sclavi” subordonaţi celui care a beneficiat de movila funerară. Un indiciu în acest sens l-ar putea constitui “bila” de piatră aflată sub capul bărbatului din M 5, care putea fi folosită ca armă tocmai în acest scenariu de sacrificare. De observat şi gruparea înmormântărilor în care s-a ţinut cont şi de relaţiile de familie, sugestivă în acest sens fiind înmormântarea triplă, practic a unei familii formată din bărbat, femeie şi copil. Dincolo de aspectul strict arheologic al cercetării, înmormântarea triplă de la Cetea ne oferă şi o imagine extrem de sugestivă asupra relaţiilor de familie dar şi de subordonare a unora dintre acestea unor personaje importante din comunitate ilustrând în mod edificator stratificarea socială produsă la începutul epocii bronzului în spaţiul intracarpatic al României.
În zona centrală a tumulului trebuie să se fi practicat înmormântarea principală, sugerată deocamdată de stratul de bolovani dezvelit parţial în cadranul de SE. Înmormântările amintite, care trebuie să fi fost contemporane, au fost acoperite cu un strat de pământ, pe alocuri amestecat cu piatră, care a dat aspectul de movilă. Peste acest strat de pământ, probabil cu rolul de a conserva forma de tumul, a fost amenajată mantaua din bolovani şi gresii locale. Spre marginile tumulului au fost aşezaţi bolovani de dimensiuni mai mari, cu acelaşi scop de a estompa presiunea exercitată de cantitatea mare de pământ şi piatră aflată în compoziţia construcţiei. Descoperirea a numeroşi bolovani de calcar rulaţi de apă, unii de mari dimensiuni, sugerează că aceştia au fost aduşi din vale, fapt ce necesita un efort deosebit pentru cei implicaţi în realizarea monumentului funerar. O altă etapă de înmormântări se datează tot la începutul epocii bronzului când au fost realizate înmormântări în mantaua tumulului, asemenea altor numeroase situaţii întâlnite în cazul mormintelor tumulare din Apuseni, la care putem adăuga mormântul Wietenberg descoperit în tumul în urmă cu două decenii şi intervenţiile dacice, romane, postromane şi medievale.
În această etapă a cercetărilor, complexul de situri de la Cetea ne dezvăluie o imagine complexă şi destul de completă a dinamicii exploatării teritoriului în preistorie. Referitor strict la perioada de început a epocii bronzului trebuie spus că ne aflăm în faţa unei situaţii destul de rar surprinsă în cercetarea arheologică din Munţii Apuseni, în care avem identificată aşezarea (Cetea-Măriuţa), aria de înmormântări aflată în vecinătatea acesteia (Cetea-Picuiata) şi zona de cult, aflată în curs de cercetare la Cetea-Ierboasa, la aceasta din urmă adăugându-se un alt posibil loc de cult (contemporan ?), extrem de interesant, reperat în aval de Pietre, unde pe un versant ce coboară în Valea Cetii au fost observate mai multe “discuri” săpate în piatră. Dar asupra acestei ultime apariţii vom reveni cu alt prilej. Din păcate, tendinţa actuală în cercetarea începuturilor Bronzului timpuriu intracarpatic se concentrează pe analizarea ceramicii, în încercarea, am spune disperată, de definire a unor grupe culturale specifice acestui spaţiu. Efort benefic dacă s-ar ţine seama, în mod real, de realităţile oferite de cercetările din Munţii Apuseni care ne dezvăluie o societate dinamică, aflată în evoluţie, o lume care a dezvoltat o arhitectură funerară şi de cult din piatră cu totul deosebită în preistoria acestui spaţiu. Desigur, ceramica a constituit un bun care de multe ori putea fi identic sau diferit de la zonă la zonă. Numitorul comun trebuie să îl fi constituit însă această impresionantă arhitectură din piatră şi întreaga suită de practici funerare care o însoţea.
În virtutea descoperirilor produse în campaniile din anii 2004-2006 continuarea cercetărilor la Cetea-La Pietri se impune ca o necesitate. În lipsa unei finanţări adecvate mizăm în continuare pe entuziasmul unor studenţi pasionaţi şi pe cel al tinerei echipe de cercetare.

Note:
1. Pentru rezultatele campaniilor anterioare de cercetări, din anii 2004-2005, vezi Moga et al. 2005, p. 120-121; Popa et al. 2005.
2. Ciugudean 1995, p. 15, Fig. 8/9-10.
3. Ciugudean 1995, p. 15, Fig. 8/11-12; Ciugudean 1996, p. 42, Fig. 23/11-12.
4. Cercetările din anii 2004-2006 se desfăşoară în cadrul unui şantier-şcoală, cu studenţi de la specializările arheologie, istorie şi muzeologie ai Universităţii “1 Decembrie 1918” Alba Iulia. Pentru efortul depus le mulţumim şi cu acest prilej.

Bibliografie
Ciugudean 1995 - H. Ciugudean, The later eneolithic/early bronze age tumulus-burials in Central and South-Western Transylvania, în Apulum, XXXII, 1995, p. 13-32.
Ciugudean 1996 - H. Ciugudean, Perioada timpurie a epocii bronzului în centrul şi sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Thracologica, XIII, Bucureşti, 1996.
Moga et al. 2005 - V. Moga, C. Plantos, C. I. Popa, Cetea, com. Galda, jud. Alba. Punct: La Pietri, în CCA. Campania 2004, Jupiter-Mangalia, 2005, p. 120-121.
Popa et al. 2005 - Cristian I. Popa, C. Plantos, Elena Kolbe, Th. Rabsilber, V. Deleanu, R. Totoianu, V. Ştefu, Raport de cercetare arheologică pe şantierul Cetea-La Pietri (jud. Alba), în Patrimonium Apulense, V, 2005 (sub tipar).

Rezumat
 În anul 2006 cercetările au continuat la mormântul tumular (T I) aflat la Cetea-Picuiata.
Au fost descoperite mai multe înmormântări de înhumaţie care formau o jumătate de “ring”. Se remarcă dezvelirea unui mormânt triplu (M 5), al unei familii formată din bărbat, femeie şi copilul depus la picioarele lor. S-au putut face observaţii şi asupra structurii construcţiei funerare, ce are dimensiunile de cca. 9 x 1 m. Primele înmormântări, cele care formau “ringul” suprapun un nivel Coţofeni. Peste acestea a fost ridicată o movilă de pământ acoperită cu o manta de bolovani. În această manta au fost descoperite mai multe morminte secundare.
În nivelul de depuneri Coţofnei, aflat sub construcţia funerară, au fost descoperite în anii 2004-2006 un număr de patru vetre învecinate, o groapă cu ceramică, o unealtă de os şi o rotiţă de cărucior, precum şi o groapă cu grâne carbonizate, fără a se găsi alte structuri de habitat. Aceste descoperiri ne sugerează o arie de cult, datată în Coţofeni III suprapusă la începutul epocii bronzului de cimitirul tumular.