Cetea, com. Galda, jud. Alba
Punct: La Pietri
Cod sit: 4393.01
Colectiv: Vasile Moga – responsabil, Cristinel Plantos (MNUAI), Cristian I. Popa (Univ. Alba Iulia)

Localitatea Cetea se află situată la 20 km N de municipiul Alba Iulia, fiind un sat de munte cu vatra dezvoltată de-a lungul cursului superior al Văii Cetea. Locul numit La Pietri cuprinde trei formaţiuni calcaroase învecinate, ce domină, începând cu locul numit Băile Romane (La Cascadă) în aval, malul stâng al Văii Cetea.
Siturile arheologice din această zonă sunt cunoscute şi semnalate încă de la mijlocul sec. al XIX-lea, pasionaţi de antichităţi, precum J. F. Neigebauer, K. Torma strângând o serie de materiale arheologice păstrate în diferite colecţii. Cele dintâi săpături La Pietri vor fi realizate de către K. Herepey, în jurul anului 1900, care va întreprinde cercetări în necropola tumulară de la începutul epocii bronzului din locul numit Picuiata. Săpăturile vor fi reluate în anul 1943 de către fraţii Dumitru şi Ion Berciu, care vor efectua sondaje pe cele trei pietre de la Măruiţa, Picuiata şi Boian, în paralel cu investigarea altor puncte din hotarul satului. Alte sondări ale punctelor menţionate vor fi realizate în anul 1985, de către I. Glodariu şi Vasile Moga. Cu prilejul cercetărilor amintite au apărut vestigii atribuite culturilor Petreşti, Coţofeni, bronzului timpuriu, culturii Wietenberg, primei epoci a fierului, dacice, romane şi medievale timpurii.
Actualmente, zonele ce conservă depuneri arheologice din preajma celor trei vârfuri calcaroase sunt supuse unei puternice eroziuni naturale, cât şi unor intervenţii antropice (realizarea unor drumuri pentru atelaje sau maşini, braconări), situaţie ce impune cercetarea cât mai grabnică a sectoarelor afectate.
Săpăturile arheologice s-au concentrat în trei puncte distincte din cadrul complexului arheologic Cetea La Pietri şi anume: Picuiata, Ierboasa şi Măriuţa.
La marginea de N a aşezării preistorice şi dacice de la Picuiata amenajările repetate ale drumului au dus la distrugerea unei necropole tumulare, ale cărei urme se mai disting pe teren. De altfel, de aici este cunoscut un mormânt Wietenberg de incineraţie, apărut în mantaua unuia dintre tumuli.
Cercetările din acest an au vizat o construcţie funerară ce părea mai puţin afectată de lucrările amintite, pietre din mantaua tumulului, alături de material ceramic preistoric, fiind scurse în drumul actual. S-a trecut, prin urmare, la decopertarea stratului vegetal, care acoperea mantaua din piatră de calcar locală, bolovani de râu şi gresii, realizată pe întreaga suprafaţa a amenajării funerare. Au putut fi delimitate, astfel dimensiunile tumulului (notat de noi cu TI/2004, ce avea un diametru de cca. 15 m, cu o înălţime maximă de 1,2 m.
În toate cele patru cadrane, între pietrele mantalei au apărut, dispersate pe întreaga suprafaţă, fragmente de oase umane. Au putut fi identificate doar trei cazuri în care oasele păstrau o poziţie anatomică relativă. Într-un caz, în cadranul S-E, au fost aflate parţi din scheletul unui copil (M1) depus, probabil, în poziţie chircită în mantaua tumulului, lipsit de inventar funerar. Alte două aglomerări de oase umane, fără a se putea preciza tipul de înmormântare au apărut de o parte şi alta a martorului orientat pe direcţia V. Materialul arheologic recoltat din manta constă dintr-o cantitate apreciabilă de ceramică aparţinând culturii Coţofeni, şi rare fragmente ce pot fi atribuite bronzului timpuriu, culturii Wietenberg şi epocii dacice. Probabil legate de aceste din urmă materiale ar putea fi trei obiecte lucrate din fier. În cadranul de NV, la –0,6 m a apărut, sub mantaua tumulului urma unei vetre, alături de care s-au găsit fragmente ceramice Coţofeni, două piese de obsidian, urme de cărbune şi chirpici.
Situaţia stratigrafică surprinsă în cazul T1 de la Picuiata ne indică, cu destulă claritate, ridicarea construcţiei funerare în bronzul timpuriu, peste o locuire din faza finală a culturii Coţofeni. Acest lucru este sugerat de vatra amintită, ca şi de nivelul de călcare Coţofeni surprins îndeosebi în cadranul de S-E, compus din ceramică, obiecte de lut ars sau piatră şi material osteologic.
Cercetările vor trebui continuate, în vederea dezvelirii propriu-zise a tumulului, care să permită datarea sa mai precisă.
Ierboasa
Periegheze întreprinse în zona învecinată locului numit La Pietri a dus la identificarea unei amenajări cu aspect tumular, pe platoul numit Ierboasa, situată între Pârâul Lupului şi Pârâul Medrii. Această construcţie era braconată până în zona sa centrală, putându-se observa la partea superioară urma unei mantale din piatră. Zona braconată a fost taluzată, neidentificându-se însă materiale arheologice. În imediata apropiere a construcţiei amintite se observa pe teren o altă movilă cu diametrul de cca. 5 m, care a fost dezvelită integral. Adosate acestei construcţii erau două mici cercuri de piatră, pe latura de est.
Măriuţa se constituie dintr-o stâncă calcaroasă, despicată în două de pârâul Cetii, ce formează aici o cascadă, de unde derivă şi numele de “Băile romane sau “La Băi”. Stânca a fost, probabil, amenajată în antichitate, mărturie fiind terasele şi urmele de trepte ce se pot observa şi astăzi. Locuirea de aici s-a concentrat pe versantul nordic al acesteia. S-a constatat existenţa unor urme evidente de braconaj arheologic dar şi alunecări de teren ce au dislocat în unele locuri nivelurile de depunere arheologică. Pentru clarificarea caracterului locuirii de aici dar şi a stratigrafiei generale s-au trasat, pornind de la limita nordică a stâncii, două secţiuni magistrală, notate SI (15×2 m) şi SII (12×2 m), fiind despărţite de un martor de 0,5 m. Acestea sunt dispuse una în prelungirea celeilalte având orientarea SSE-NNV. Cercetările din SI au dus la surprinderea parţială a unei locuinţe dacice ce a relevat un interesant material arheologic. (Suprafaţa cercetată: 80 m²)
Picuiata
În toate cele patru cadrane, ale tumulului cercetat, între pietrele mantalei au apărut, dispersate pe întreaga suprafaţă, fragmente de oase umane. Au putut fi identificate doar trei cazuri în care oasele păstrau o poziţie anatomică relativă. Într-un caz, în cadranul S-E, au fost aflate parţi din scheletul unui copil (M1) depus, probabil, în poziţie chircită în mantaua tumulului, lipsit de inventar funerar. Alte două aglomerări de oase umane, fără a se putea preciza tipul de înmormântare au apărut de o parte şi alta a martorului orientat pe direcţia V.
Materialul arheologic recoltat din manta constă dintr-o cantitate apreciabilă de ceramică aparţinând culturii Coţofeni, şi rare fragmente ce pot fi atribuite bronzului timpuriu, culturii Wietenberg şi epocii dacice. Probabil legate de aceste din urmă materiale ar putea fi trei obiecte lucrate din fier. În cadranul de N-V, la –0,6 m a apărut, sub mantaua tumulului urma unei vetre, alături de care s-au găsit fragmente ceramice Coţofeni, două piese de obsidian, urme de cărbune şi chirpici. Situaţia stratigrafică surprinsă în cazul T.1 de la Picuiata ne indică, cu destulă claritate, ridicarea construcţiei funerare în bronzul timpuriu, peste o locuire din faza finală a culturii Coţofeni. Acest lucru este sugerat de vatra amintită, ca şi de nivelul de călcare Coţofeni surprins îndeosebi în cadranul de S-E, compus din ceramică, obiecte de lut ars sau piatră şi material osteologic.
Cercetările vor trebui continuate, în vederea dezvelirii propriu-zise a tumulului, care să permită datarea sa mai precisă.
Ierboasa
În urma dezvelirii integrale a movilei mai sus menţionate s-a conturat un ring de piatră, cu diametrul de 2,2 m care în zona centrală se adâncea până la –1 m, în care au fost identificate doar trei fragmente ceramice specifice bronzului timpuriu. Adosate acestei construcţii erau două mici cercuri de piatră, pe latura de E, lipsite de material arheologic. Precizăm însa că pe toată suprafaţa construcţiei, pe nivelul de amenajare au apărut foarte multe urme de cărbune. Destinaţia acestei construcţii, cercetată parţial, rămâne neclară. Deşi prezintă un aspect tumular, în cadrul acesteia nu au fost descoperite resturi de oase înhumate sau incinerate. Probabil reprezintă o construcţie cu o altă destinaţie, databilă în perioada timpurie a epocii bronzului pentru care, în prezent ne lipsesc analogii. Este necesară o abordare, pe viitor, a întregului complex, în vederea precizării exacte a destinaţiei acestui obiectiv.
Măriuţa
Cercetările din S.I au dus la surprinderea parţială a unei locuinţe dacice ce a relevat un interesant material arheologic. Alături de ceramica specifică epocii, inclusiv pictată, au fost scoase la iveală două monede republicane de argint, una emisă de L. M. Censorinus iar cealaltă de M. Antonius, M. Barbatius Philippus, Octavianus. Tot din lumea romană menţionăm şi un ataş de situlă alături de câteva fragmente de la un vas de bronz. Alături de aceste descoperiri mai amintim, tot din cadrul acestui complex, trei fibule din bronz, piese din fier, zgură, un pandantiv(?) din piatră, fusaiole etc. A fost surprinsă, parţial şi o vatră de lut făţuită, nivel pe care s-a şi oprit săpătura din acest an. Materialele descoperite se încadrează pe parcursul sec. I a. Chr-I p. Chr. Din punct de vedere stratigrafic, se poate spune, cu rezerva că sterilul nu a fost atins pe toată suprafaţa secţiunii în discuţie, că imediat sub stratul vegetal se află un nivel de scursură cu materiale arheologice din diferite epoci amestecate. Sub acesta, în cadrul carourilor 1-4 se află nivelul de dărâmătură al construcţiei dacice de aici. În carourile 5-8, imediat sub stratul vegetal, apare nivelul de scursură, iar sub acesta sterilul. În ceea ce priveşte rezultatele din SII, acestea au pus în evidenţă existenţa nivelului de scursură de pe versant, în care au apărut amestecate materiale aparţinând bronzului mijlociu şi Latène-ului târziu, sub acesta aflându-se sterilul arheologic.
Descoperirile deosebite din această campanie, necesitatea dezvelirii integrale a complexului prezentat, observaţiile de pe teren ce ne sugerează existenţa aici a unui interesant centru de locuire, aflat nu foarte departe de Piatra Craivii, fac necesară continuarea într-o formă extinsă a cercetărilor de aici.
În cursul anului 2005 se află în vedere realizarea ridicării topografice a sitului de aici pentru ca din anul 2006 cercetările de aici să aibă caracter sistematic.

Resumé
Entre 12 et 14 juillet 2004 on a efectuée des recherches archéologique de sauvatage à Cetea, dans le point „La Pietri”. Le sit est afectée par le facteur d’erozion natural et aussi par le braconage archéologique.
Les excavations ont été concentré en trois points distincts:
- Măriuţa – on a decouvert des materiales apartenant à bronze ancien, la culture Wietenberg, à l’epoque dacique (un complex dateé dans les siècles I a. Chr–I p. Chr) et à la periode medievale ancienne.
- Picuiata – on recherches partiallement un tumul apartenant du bronze ancien qui été amenajé sur une etablissement Coţofeni III.
- Ierboasa – on a cercetée un complex ritual apartenant, probablement, du bronze ancien.